Hepatita_DHepatita D este o infectie acuta sau cronica a ficatului cauzata de un virus de tip RNA, ce poate aparea, fie simultan cu infectia cu virus hepatic B (coinfectie), fie ulterior acesteia (suprainfectie), fiind o forma mai agresiva decat celelalte forme de hepatita. Ca si in cazul hepatitei B, virusul hepatic D poate cauza atat forma acuta a bolii, cat si cea cronica.

Specific virusului hepatic D este incapacitatea acestuia de a cauza o infectie singur, probabil  ca nu este decat o particula virala incompleta. Pentru a se dezvolta, virusul hepatic D are nevoie de acoperirea si protectia virusului hepatic B. Hepatita cronica cu virus D apare atunci cand acesta persista mai mult de 6 luni dupa infectare in sange. In cazul coinfectiilor virusii hepatici B si D, simultan, majoritatea pacientilor au capacitatea de a se recupera in totalitate, deoarece coinfectia cauzeaza a forma acuta a hepatitei care poate fi diagnosticata mai usor,astfel ca doar 2-5% dintre adultii infectati dezvolta o hepatita cronica.

Situatia devine dramatica in cazul suprainfectiilor (virusul hepatic D apare dupa ce virusul hepatic B a afectat deja organismul), astfel ca 50-70% dintre persoanele infectate dezvolta hepatita fulminanta, in care VHD se reproduce foarte usor, fiind intr-un mediu favorabil de virusi de tip B. Aproape toate suprainfectiile cauzeaza hepatita cronica.

Simptomatologie

Virusul hepatic D (sau delta) a fost descoperit in 1978 de gastroenterologul italian Mario Rizzetto si de expertul in virologie moleculara John Gerin de la Universitatea George-town din SUA. Gastroenterologul a constat ca o parte din pacientii infectati cu virusul hepatic B prezentau o alta forma de infectie in ficatul lor, iar cand cei doi virusi erau prezenti simultan, infectia acuta era mai agresiva. De asemenea, pacientii cu ambele infectii dezvoltau mai frecvent hepatita cronica decat cei infectati doar cu virus hepatic B.

Simptome in perioada incubatiei:

Virusul hepatic D are o perioada de incubatie ce variaza intre 3-7 saptamani, în coinfecţie. In cazul suprainfectiei, aceasta perioada de incubatie se micsoreaza la 3 saptamani, deoarece virusul D se replica mai usor in prezenta unor virusi B, aflati deja in sange.

Simptomele specifice bolii:

Lacoinfectie, faza preictericadureaza 3-7 zile, insotita de oboseala, greata, anorexie si dureri de cap. In faza icterica apare icterul, insotit de oboseala, greata, scaune argiloase si urina inchisa la culoare.

La suprainfectie, apare icter, insotit de oboseala, coagulopatie, dificultati de concentrare, insomnii, tulburari de personalitate.

Transmitere

Virusul hepatic D este transmis in acelasi mod ca si virusul VHB, adica prin contact cu sange infectat, prin sex neprotejat (fara prezervativ) si foarte frecvent de la mama la copilul nou-nascut.
Grupuri care prezinta risc ridicat de hepatita D:

– persoanele infectate cu virusul hepatic B;
– persoane cu parteneri sexuali multipli sau cu alte boli cu transmitere sexuala;
– copii nascuti din mame infectate;
– medici, stomatologi si personal spitalicesc;
– pacienti internati pe perioade lungi in spitale;
– persoane care au contact prelungit cu persoane infectate (familii, prieteni);
– receptori ai transfuziilor de sange;
– utilizatori de droguri injectabile;
– persoane ale caror sange ar fi putut intra in contact cu saliva unei persoane infectate cu virusii hepatici B+D;
– persoane care calatoresc in tari cu prevalenta ridicata de hepatita B+D;
– homosexuali (barbati)

Tratament

In cazul infectiei acute cu virusul hepatic D, tratamentul este similar celorlalte forme de infectii hepatice virale: odihna la pat, regim alimentar, evitarea totala a alcoolului (si tutunului). Tratamentul hepatitei cronice cu virus D este mai complicat. Pana acum au fost experimentate tratamente cu alfa-interferon, lamivudina, agenti imunosupresivi, dar niciunul nu s-a dovedit eficient in tratarea acestei infectii cronice cu virus hepatic D. Transplantul hepatic este o optiune in cazul unui ficat distrus in mare parte sau nefunctional. Dar chiar daca procedura are succes, exista o mare sansa ca afectiunea sa reapara, iar ciroza poate evolua mult mai rapid. La noi in tara, tratamentul aprobat pentru hepatita cronica B+D se baseaza pe interferonul standard, doza fiind stabilita in functie de virusul care se replica. In cazul in care virusul hepatic D este cel activ, doza este de 9-10 MU x 3/ saptamana, timp de un an.

Prevenire

Cea mai buna metoda de prevenire a infectarii cu virusul hepatic D este vaccinarea impotriva virusului hepatic B, deoarece VHD nu se poate dezvolta decat in prezenta VHB. Prin urmare, vaccinul care este disponibil inca din 1982, preintampina infectarea cu ambii virusi. Din pacate, pentru persoanele deja infectate cu virusul hepatic B, nu exista un vaccin care sa impiedice suprainfectarea cu virusul hepatic D.

Alte metode de prevenire:

– utilizarea corecta a prezervativelor, de fiecare data, la contacte sexuale cu parteneri instabili;
– administrarea imunoglobulinei antihepatita B (HBIG) nou-nascutilor din mame infectate, urmata de vaccinarea acestora la 12 ore dupa nastere;
– evitarea drogurilor injectabile (a acelor sau seringilor folosite);
– evitarea utilizarii de mai multe persoane a unor intrumente care ar putea avea sange pe ele: aparate de ras, periute de dinti etc.;
– evitarea efectuarii de tatuaje sau piercinguri in locuri neigienice, care nu prezinta incredere.
– regim alimentar si evitarea alcoolului.

Sursa: dspbihor.ro

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ